Sfântul Andrei, originar din Betsaida, înainte de a fi Apostol al Domnului era ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul. El s-a hotărât să-l urmeze pe Iisus Hristos si a devenit „cel întâi chemat”, după cum aflăm din scripturile bisericii. După Învierea lui Iisus si coborârea Spiritului Sfânt, apostolii s-au întâlnit si au tras la sorti care unde se va duce pentru propăvăduirea credintei crestine. tinutul Scytia, adică Dobrogea, i-a revenit Sfântului Andrei. După multe peregrinări, el se stabileste lângă Corint în judetul Constanta, unde moare din ordinul guvernatorului roman Aegeas pe 30 noiembrie în anul 60 în timpul Împăratului Nero. Sursele bisericesti vorbesc despre faptul că Sfântul Andrei a fost răstignit pe o cruce din lemn de tei in formă de X cu capul în jos, căreia i s-a spus „Crucea Sfântului Andrei” si care se regăseste pe steagul Scotiei.
O tulburătoare si surprinzătoare mărturisire despre Sfântul Andrei face teolgul Costin Mândrila .El crede că mai multi ucenici evrei care l-au însotit pe apostol în misiunile sale au ajuns în zona Bucovinei, unde au descoperit asa numitele “biserici vii”, un fel de sinagogi ridicate din lemn de pin, lăcasuri ale căror bârne putrezite erau înlocuite cu unele noi, trecute prin foc si păcură, care păreau astfel să nu aibă moarte. Acesti ucenici ar fi adus la noi mestesugul confectionării viorilor, dintr-un anumit lemn, printr-o tehnica specială, si ritualuri religioase tainice, si tot din rândul lor s-ar fi născut tagma călugărilor lutieri care treceu la confectionarea acestor instrumente doar după ce erau initiati, aveau o trăire spirituală intensă, tineau post si erau cu frică de Dumnezeu. Se spune chiar că lemnul celebrelor viori Stradivarius ar fi fost prelucrat după asemenea ritualuri străvechi de către călugării din Bucovina. |
